Istoria Palatului de Justitie din Bucuresti

   Palatul de Justiție a fost construit între anii 1890–1895 după planurile arhitecților Albert Ballu (același arhitect care a conceput Palatul de Justiție din Charleroi, Belgia și Ion Mincu, care a condus și lucrările de construcție și a desenat și schițele decorațiunilor interioare, respectiv plafoane, pardoseli, balustrade, scări, mobilier.

   Palatul de Justiţie este una dintre cele mai frumoase şi importante clădiri din Bucureşti, monument istoric şi de arhitectură, emblematic pentru justiţie. Edificiul a fost realizat la sfârşitul secolului XIX, în perioada de avânt economic de după cucerirea independenţei, când au fost construite şi alte monumente de arhitectură ale Capitalei, cum ar fi clădirile C.E.C., Poşta, Ateneul, Institutul de medicină, Ministerul Agriculturii, Palatul regal, Biblioteca Centrală Universitară ş.a Construcţia propriu-zisă a început în anul 1890, când a fost pusă prima piatră la temelia edificiului.

   Piatra de temelie a clădirii a fost pusă de regele Carol I al României personal, pe 7 octombrie 1890 Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa Curtea judecătorească, înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe malul drept al Dâmboviței, mai precis pe terenul situat în grădina “Palatului cel mic” al Brâncoveanului.

   Lucrările s-au finalizat cinci ani mai târziu, în timpul ministeriatului lui Al. Marghiloman, fiind inaugurate, printr-o fericită întâmplare, după reînvestirea ca ministru al justiţiei a lui E. Stătescu, cel prin grija căruia s-au făcut şi primele demersuri în vederea începerii lucrărilor.

   Cronicile consemnau: ” OCTOMBRIIE 15 ARE LOC IINAUGURAREA PALATULUII DE JUSTIIŢIIE, în prezenţa regelui, a reginei şi a prinţilor Coroanei. (…)” Cu acea ocazie, regele Carol I a subliniat semnificaţia specială pe care o avea înălţarea impunătorului edificiu, în contextul afirmării justiţiei ca putere în stat, după adoptarea Constituţiei din 1866, şi al consacrării, prin Legea de organizare judecătorească din 1890, a principiului inamovibilităţii judecătorilor, menit să asigure independenţa justiţiei.

   Inaugurarea a fost marcată şi de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătoreşti din Capitală” acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor şi urmaşilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituţiuni a ţării”. Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, unul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiţiei.

   Situat pe malul drept al râului Dâmboviţa – care izvorăşte din munţii Făgăraş şi se varsă în râul Argeş – Palatul de Justiţie din Bucureşti are faţada principală orientată spre nord-est, cu o scară monumentală, care se întinde pe jumătate din lungimea edificiului. Faţada este bogat împodobită cu pilaştri şi alte elemente specifice stilului acestui palat. Sub bolţile construcţiei, deasupra intrării principale, sunt amplasate şase statui alegorice, care semnifică (de la stânga la dreapta): Atenţia, Vigoarea, Legea, Justiţia, Elocinţa şi Adevărul.

   Alte două statui – care semnifică Forţa şi Prudenţa – încadrează orologiul Palatului de Justiţie. Printre elementele exterioare o relevanţă deosebită prezintă coroana, inclusă în ornamente, şi tablele cu legi (cu opt rânduri duble pe fiecare tablă); în spate se remarcă fascia - simbolul roman al autorităţii.

   Faţada principală are 3 uşi principale duble şi 2 uşi secundare duble, care permit accesul în „Sala paşilor pierduţi”, numită şi „Sala orologiului” La capetele acestei săli sunt dispuse două scări de onoare, monumentale, placate cu marmură. Din sala principală, pe coridoarele largi, se ajunge la părţile laterale, iar scările din capete asigură accesul către mezaninul, etajul şi subsolul clădirii.

   Cu deosebită măiestrie au fost realizate şi celelalte faţade ale impunătorului templu al dreptăţii. Denumirea de „Sala orologiului” este atrasă de faptul că în acest spaţiu era montat un orologiu menit să măsoare „cursul proceselor”.

   Clădirea Palatului de Justiție are demisol, parter, parțial mezanin și etaj, cu o înălțime variabilă de cca 20 m peste nivelul terenului, acoperă o arie construită de aproximativ 8500 m² și o suprafață desfășurată de aproximativ 27700 m². Cu ocazia inaugurării palatului de Justiție a fost emisă Medalia inaugurării Palatului de Justiție din București, sculptată de Louis Stelmans.

   Medalia, în două variante, una din bronz patinat și alta din alamă argintată, ambele cu diametrul de 6 cm, prezintă pe avers bustul spre stânga al regelui Carol I și legenda, în exergă: „CAROL I REGE AL ROMÂNIEI. Pe revers este modelată personificarea Justiției, un personaj feminin, așezat pe un tron, cu spadă în mâna dreaptă (simbol al păzirii legilor) și un volum deschis pe care este gravată o făclie și pe care se citește legenda: „NIHIL SINE DEO”, iar sub volum, o carte cu inscripția: „LEX”.

   Circular, în partea superioară, apare legenda: „INAUGURAREA PALATULUI DE JUSTIȚIE DIN BUCUREȘTI”, iar drept, în partea de jos: “XV OCT. MDCCCXCV”. Datorită creșterii aparatului judiciar, în 1946 clădirea a suferit mai multe modificări interioare, în special compartimentări. Apoi, în perioada 1954-1956 au fost efectuate reparații capitale, deoarece exista intenția de a transforma clădirea într-un Palat al Culturii.

   În iulie 2003, în perioada Guvernului Adrian Năstase au început lucrările de restaurare și consolidare ale Palatului de Justiției, care au durat trei ani și au fost realizate de arhitecți români și francezi.

   Cu prilejul începerii lucrărilor de consolidare și restaurare, la 19 iulie 2003 s-a organizat o ceremonie de așezare a unei noi pietre la temelia Palatului de Justiție din București. Renovarea și consolidarea Palatului de Justiție din București a fost realizată de firma Bouygues. Urmare expertizelor efectuate, Bouygues a fost obligat sa demoleze 34.000 m² de planșeu pentru a-l reface din beton armat. Deasemenea, pereții celor 7 curți interioare au fost placați cu diafragme din beton armat.

   Pentru curățarea lemnului și a fațadelor și pentru a reda clădirii întreaga sa strălucire, a fost utilizată tehnica denumită "gommage", care constă în proiectarea sub presiune a unor particule granulate asupra suprafețelor de curățat. Cu această ocazie, pentru renovarea celor 14 săli de judecată (din care 7 amplasate la parter, iar celelalte 7 amplasate la etaj), s-a folosit lemn de stejar pentru pardoseli, lambriuri, uși, mobilier.

   După finalizarea lucrărilor, în toamna anului 2006 în Palatul de Justiție au revenit următoarele instituții: Curtea de Apel București, Judecătoria sectorului 5 București, Asociația Magistraților din România, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul București.

   În baza unor discuții între organizațiile profesionale și magistrați, unele săli ale Palatului de Justiție au primit numele unor personalități din aria Dreptului. Astfel, sala Judecătoriei Sectorului 5 poartă numele lui Andrei Rădulescu (fost președinte al Academiei Române, profesor de Drept), iar secția penală are trei săli ce poartă numele: Vintilă Dongoroz (unul dintre marii penaliști ai României), Ioan Tanoviceanu (cel care a pus bazele procedurii penale din țară) și Vasile Papadopol (fost judecător la Curtea de Apel București).

Sursa: Wikipedia, Istoria Bucurestiului si Curtea de Apel Bucuresti.